Săptămâna petrecută în Cehia, la Community Alphabet Intensive Track, a fost una dintre cele mai intense și profunde experiențe de învățare din ultimii ani. Cinci zile pline de explorare, reflecție, dialog autentic și strategii de community work mi-au oferit nu doar instrumente noi, ci mai ales o perspectivă proaspătă asupra modului în care putem construi comunități vii, sănătoase și incluzive.
Drumul (și întârzierea inevitabilă)
Desigur, aventura a început mai devreme decât mi-aș fi dorit, cu o întârziere de la Tarom și o mică odisee aeroportuară. Dar, cum se spune, totul se întâmplă cu un scop. (Am povestit întreaga pățanie aici). Am ajuns, totuși, la timp pentru cină și pentru a-i cunoaște pe ceilalți participanți, o seară care a dat tonul întregii experiențe.
Diversitate care unește
Grupul a fost format din oameni extraordinari din România, Cehia, Bosnia, Italia, Serbia și Albania. Deși veneam din contexte diferite, ne unea aceeași pasiune: lucrul cu oamenii, ascultarea activă, empatia, grija autentică pentru celălalt.
În scurt timp, s-a creat o atmosferă de încredere și siguranță, în care fiecare se simțea ascultat, înțeles și susținut. Rar am întâlnit un cadru atât de bine construit, în care vulnerabilitatea era primită cu respect, iar colaborarea era firească, nu forțată.
Ce am învățat
Programul a fost gândit impecabil. Fiecare zi a avut o temă centrală, de la reflective practice și active listening, până la social identity, inclusive dialogue și vizite de teren în comunități din Ústí nad Labem și Litvínov.
Cele mai puternice momente pentru mine au fost cele de reflecție personală. Mi-am dat seama cât de ușor, odată ce te obișnuiești cu proiecte mari, poți pierde contactul cu esența, cu oamenii reali, din comunitate. Am învățat că „a lucra pentru” și „a lucra cu” nu înseamnă neapărat „a lucra prin” comunitate, iar cea din urmă e forma cea mai sinceră și sustenabilă de implicare.
Lecția de la Libuše și Petr
Vizita din Janov, unde am cunoscut echipa lui Libuše și Petr, a fost revelatoare. Am văzut cum se construiește încrederea pas cu pas, ani la rând, fără grabă și fără promisiuni mari. O comunitate nu se schimbă prin proiecte de șase luni, ci prin consecvență și prezență.
A fost o lecție vie despre cum valorile, nu doar planurile, pot modela un loc și îi pot reda demnitatea.
Concluzie
M-am întors acasă cu un plan, dar mai ales cu o claritate: schimbarea începe din interior, din felul în care ascultăm, conectăm și avem grijă unii de alții.
Le mulțumesc din inimă organizatorilor, Via Foundation, Helen, Julia, Stella, și tuturor participanților care au transformat aceste cinci zile într-o călătorie de suflet.